Eminescu, Mihail (mēhäēl' yemēne'skoo) [key], 1850–89, Romanian poet. Eminescu is considered the foremost Romanian poet of his century.Θεωρείται από τους κορυφαίους της Ρουμανίας.
Διαμόρφωσε μια νέα ποιητική έκφραση, επιβάλλοντας δικά του στερεότυπα. Μολονότι καθ' όλη τη διάρκεια της ζωής του δε δημοσίευσε παρά μόνο έναν τόμο ποιήματα (1884), η αξία του έργου του τον ανέδειξε ως τον μεγαλύτερο πιθανώς Ρουμάνο λυρικό ποιητή.
Η λυρική μπαλάντα με τον τίτλο ο Αυγερινός (L' Εtoile du soir) θεωρείται κορύφωση της ποιητικής του δημιουργίας. Εδώ, όπως και στην «Προσευχή ενός Δάκα» καθώς και στην «1η Επιστολή», περιγράφεται η σχέση θείου-ανθρωπίνου. Όσον αφορά στον πεζό λόγο, ιδιαίτερη θέση κατέχει Ο Φτωχοδιόνυσος, φανταστικό διήγημα που δημοσιεύθηκε το 1872 στις «Λογοτεχνικές Συνδιαλέξεις». Παρόλο που ανήκει στις δημιουργίες της νεότητας του συγγραφέα, θεωρήθηκε εξαρχής αριστούργημα.
His poems, lyrical, passionate, and revolutionary, were published in periodicals and had a profound influence on Romanian letters. He worked in a traveling company of actors, as well as acquiring a broad university education. His poetry reflected the influence of the French romantics.
În momentul în care Mihai Eminescu a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, mai ales în fragmentele unor piese de teatru, neterminate, unde-l avea drept model principal pe William Shakespeare, numit într-o poezie postumă, Cărțile, "prieten drag al sufletului meu", nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură, etc., poezia europeană descoperea paradigma Modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stephane Mallarme, bunăoară. Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică a fost influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon și de marile sisteme de gîndire ale Romantismului, în special de tratatul lui Arthur Schopenhauer, Lumea ca voință și reprezentare, de idealismul lui Fichte și Schelling sau de categoriile din tratatele lui Immanuel Kant, de altfel a lucrat o vreme la traducerea tratatului său Critica rațiunii pure, iar la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care îi ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat pînă la urmă, sau de ideile lui Hegel. Pentru acest înalt conținut filosofic al operei sale Constantin Noica, un cunoscut eseist și filosof român din perioada interbelică și apoi postbelică l-a denumit pe bună dreptate omul deplin al culturii române.....
Διαμόρφωσε μια νέα ποιητική έκφραση, επιβάλλοντας δικά του στερεότυπα. Μολονότι καθ' όλη τη διάρκεια της ζωής του δε δημοσίευσε παρά μόνο έναν τόμο ποιήματα (1884), η αξία του έργου του τον ανέδειξε ως τον μεγαλύτερο πιθανώς Ρουμάνο λυρικό ποιητή.
Η λυρική μπαλάντα με τον τίτλο ο Αυγερινός (L' Εtoile du soir) θεωρείται κορύφωση της ποιητικής του δημιουργίας. Εδώ, όπως και στην «Προσευχή ενός Δάκα» καθώς και στην «1η Επιστολή», περιγράφεται η σχέση θείου-ανθρωπίνου. Όσον αφορά στον πεζό λόγο, ιδιαίτερη θέση κατέχει Ο Φτωχοδιόνυσος, φανταστικό διήγημα που δημοσιεύθηκε το 1872 στις «Λογοτεχνικές Συνδιαλέξεις». Παρόλο που ανήκει στις δημιουργίες της νεότητας του συγγραφέα, θεωρήθηκε εξαρχής αριστούργημα.
His poems, lyrical, passionate, and revolutionary, were published in periodicals and had a profound influence on Romanian letters. He worked in a traveling company of actors, as well as acquiring a broad university education. His poetry reflected the influence of the French romantics.
În momentul în care Mihai Eminescu a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, mai ales în fragmentele unor piese de teatru, neterminate, unde-l avea drept model principal pe William Shakespeare, numit într-o poezie postumă, Cărțile, "prieten drag al sufletului meu", nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură, etc., poezia europeană descoperea paradigma Modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stephane Mallarme, bunăoară. Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică a fost influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon și de marile sisteme de gîndire ale Romantismului, în special de tratatul lui Arthur Schopenhauer, Lumea ca voință și reprezentare, de idealismul lui Fichte și Schelling sau de categoriile din tratatele lui Immanuel Kant, de altfel a lucrat o vreme la traducerea tratatului său Critica rațiunii pure, iar la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care îi ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat pînă la urmă, sau de ideile lui Hegel. Pentru acest înalt conținut filosofic al operei sale Constantin Noica, un cunoscut eseist și filosof român din perioada interbelică și apoi postbelică l-a denumit pe bună dreptate omul deplin al culturii române.....
Δεν υπάρχουν σχόλια:
Δημοσίευση σχολίου